Dacă citești acest articol aflându-te în anul terminal de liceu, în suspansul examenului de Bacalaureat, cu zecile de foi de formule și eseuri, sau poate în ipostaza de părinte ce se simte neajutorat și neinformat în a lua o decizie decisivă asupra educației copilului său, povestea aceasta este cu siguranță de mare ajutor. Mă simt îndatorată să expun experiența de a-ți lua inima în dinți și de a pleca la 2000 de km depărtare de casă, de tot ce cunoști mai de preț pe lume, de prieteni și de familie, de experiențele plăcute sau mai puțin plăcute care te-au format în aproape adultul de astăzi. Și când mă refer la adultul de astăzi, mă refer la liceanul ce visează să studieze la o facultate total diferită de ce a cunoscut până acum în sistemul educațional românesc.
Bun, ai luat decizia de a-ți depune dosarul. Dar unde îl depun și la ce facultate? Ce urmează acum? Cine mă ajută în toate aceste hotărâri?
Până la jumătatea clasei a 12-a am trăit într-o polemică continuă între alegerea de a rămâne în țară și de a studia în cadrul Universității Politehnice din București la Automatică, sau de a-mi urma visul la o facultate din străinătate. Oricât de siropos ar suna, te afli la vârsta la care nu ai vrea ca mai târziu să regreți șansa care ți-a fost dată, în schimbul confortului proximității familiei sau prietenilor. Am știut dintotdeauna că nu aș vrea să irosesc oportunitatea de a face acest mare pas, cu toate că a venit la pachet cu o tonă de frici, insecurități și compromisuri. Desigur, nu este la fel pentru toată lumea, însă dacă ai șansa și oportunitatea de a o face, de ce să nu profiți?
Parcursul meu a fost unul destul de bulversat, de la alegerea unor servicii de consultanță în educație, la repartizarea spre un consilier adecvat care te îndrumă spre facultăți în aria ta de interes, o tonă de căutări și studiu aprofundat separat despre programa școlară a fiecărei instituții, taxe de școlarizare, stresul legat de criza cazărilor în rândul studenților și multe altele. În cazul în care nu ai destul timp sau expertiză în a parcurge toți acești pași, alegerea unei agenții de consiliere este cea mai bună decizie. Așa am procedat și eu, iar ulterior, parcursul mi-a fost făcut mult mai ușor și astfel am avut mult mai mult timp în a mă informa de lucruri esențiale, cum ar fi bugetul unui student în Amsterdam, ce înseamnă cu adevărat studenția în Olanda și cam care ”e faza” cu țara bicicletelor și a lalelelor.
Platforma unde se aplică pentru înscrierea la facultate se numește Studielink iar numărul maxim de aplicații pe care o singură persoană le poate face sunt 4, cu mențiunea că poți aplica doar la două Numerus Fixus Programmes – aceste programe de licență prezintă un număr limitat de locuri și de cele mai multe ori, implică o serie de cerințe pe care studentul trebuie să le îndeplinească, de la note minime la materii obligatorii pentru selecție, până la examene de admitere.
După ce am aplicat, viața a mers cumva pe repede înainte până în secunda în care m-am văzut luându-mi la revedere de la cățelul meu, de la casa și curtea unde am trăit mare parte din copilăria mea. Cu un gol în stomac de mărimea unei mingi de baschet am ajuns la aeroport și ulterior, in Amsterdam la Schiphol. Nu era prima oară când mergeam în Olanda, însă, cu toate astea, sentimentul de a ajunge aici și de a nu te mai întoarce prea curând acasă sunt total diferite de ceea ce poți experimenta ca și student ”la tine acasă”.
Odată ajunsă în Olanda, m-am grăbit spre municipalitate pentru a-mi face faimosul burgerservicenummer (BSN) sau citizen service number, un fel de CNP olandez ce îți garantează statutul de rezident aici, de plătitor de taxe și multe altele. Mai mult de atât, este important de menționat nevoia pentru o asigurare de sănătate sau mai bine spus, obligația pe care o ai ca și student aici de a avea una. Lipsa acesteia poate duce la amenzi sau la plăți integrale pentru serviciile medicale. Eu mi-am schimbat inclusiv și numărul de telefon, abonamentul pentru internet nelimitat în Olanda și date mobile fiind undeva la 32 de euro pe lună. Desigur, nu este o necesitate, însă mai devreme sau mai târziu este posibil să te ivești de diferitele probleme de la abonamentele românești care nu mai funcționează după două sau trei luni de stat în străinătate.
Revenind la studiu, facultatea unde am ales să aplic, mai exact the Faculty of Computer Science din cadrul universității Vrije Amsterdam, sau The VU așa cum mai este prescurtată, a organizat un întreg eveniment pentru noii studenți numit “Intro Week”. Pe scurt, sunt o serie de activități și petreceri organizate de facultate și de asociațiile de studenți de aici unde îți poți cunoaște viitorii colegi din cadrul departamentului tău și nu numai. Este o oarecare tradiție să fie așa zisele petreceri pentru bobocii de anul întâi, mai mult de atât, este o oportunitate grozavă să cunoști orașul, cluburile și zonele faimoase de distracție, dar și să-ți faci o tonă de prieteni. În cazul în care petrecerile și viața de noapte nu sunt punctul tău forte, asociațiile de studenți fac o treabă foarte bună în a pregăti sesiuni de studiu, nopți de film – la noi se fac în cinema-ul facultății, seri de jocuri, cluburi de cărți și multe altele. Cel mai ușor mod de a te familiariza și de a te integra în activități sociale este să participi la cât mai multe astfel de evenimente, să socializezi, să fii open la cât mai multe oportunități și desigur, să fii tu însuți.
Lăsând la o parte facultatea, nu aș putea promite nimănui care citește acest articol că la capătul curcubeului, aici în Olanda, se află așa zisa punguță cu aur, marele jackpot sau viața ideală. Cu siguranță nu. Acest paragraf îl dedic unei reflecții asupra realității, asupra mutării aici, mai ales ca și student. O să fie momente grele, incomode, o să-ți fie dor de casă, de prieteni, de familie. O să-ți fie dor să înveți în română, să vorbești română, să vezi plăcuțele de înmatriculare de la mașini cu numere de RO, să mai vezi câte un steag românesc atârnat de la pervazul unui bloc comunist sau să citești indicațiile din oraș în română. O să îți lipsească mâncarea – probabil. O să simți lipsa prețurilor românești, a stabilității pe care probabil o simțeai acasă, a siguranței de a te afla într-un oraș pe care l-ai cunoscut dintotdeauna.
Cu toate acestea, mitul studentului român internațional este pe cât se poate de adevărat, este fascinant și înfricoșător în același timp, greu și distractiv, obositor și revigorant, o tonă de sentimente ce se bat cap în cap. Singurul sfat pe care îl pot da este să experimentezi pe pielea ta ce înseamnă viața aici și cum stau lucrurile în ce privește țara lalelelor.
Un articol de Ambra Mihu.
Ambra este o tânără studentă în Amsterdam din 2022, unde învață Computer Science. Printre activitățile preferate se numără mersul cu telescopul în parc, în mijlocul nopții, pentru a se uita la stele, gătitul, drumețiile, cititul și călătoritul. PS: este o fire curioasă căreia îi place să facă dezbateri pe orice subiecte, de la mâncare și distracție la fizică cuantică.
