Atelierul piticilor
Text și poze: Dilek Iusuf
Cur-cu-beu! Da, un cuvânt greu de zis când ai numai 2-3 anișori, dar Piticii noștri se descurcă super!
După atâtea zile gri și întunecate, am adus un pic de culoare în viața noastră. Așa că am învățat culorile, am creat un curcubeu și ne-am jucat cu inele colorate, dansând de zor.În 2018 batem recordul în ceea ce privește numărul de Pitici, e un progres enorm față de primele întâlniri Little Romania :). Găsiți diferențele? 2018:2015:Vă mulțumim că sunteți alături de noi! Pe săptămâna viitoare, când vom face yoga și vom învăța despre culoarea albă (ca zăpada)!
Limba și cultura română
Text: Eliza van Peppen
Bine v-am (re)găsit! Să avem cu toții un an cu sănătate, bucurii și împliniri! Ce bucurie să-i revăd pe micuți și să facem noi cunoștințe. Clasei noastre i s-au alăturat „bobocei”, cărora le urăm încă o dată „Bun venit!”.
Lecția noastră a început printr-o scurtă prezentare a fiecăruia dintre noi și prin urările de început de an. Ne-am împărtășit impresii de vacanță și ne-am amintit lunile anului și anotimpul în care suntem.
Pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a ne dezvolta alte simțuri decât cel vizual, am făcut un joc al copilăriei. Vă este, oare, cunoscut jocul „Musca”? Un copil stă în centru cu o mână la ochi, el este o floare, ceilalți sunt musculițe care bâzâie în jurul florii, iar una dintre muște va atinge floarea. Floarea se va trezi și va ghici cine a atins-o. Începutul a fost mai greoi, însă odată prinși în joc, ușurința cu care au ghicit și explicațiile de după au fost impresionante. De exemplu: „avea degetul micuț și ușor, nu putea fi decât «X»”; „păi, am simțit un deget apăsat și mi-am spus că trebuie să fie «Y»”; „am auzit un zgomot bâzâit și am știut de unde a venit și cine l-a făcut”.
Cântecul, voia bună și lectura nu ne-au lipsit. Am ascultat cântecelul „Ninge iar” și am încercat să-l învățăm, bineînțeles că mai avem nevoie de exercițiu pentru a ne însuși textul.Am lecturat „Povestea zăpezii și a ghiocelului” din cartea „Povești din calendar” a Iuliei Iordan. Este o poveste simplă și frumoasă despre cum a primit zăpada culoarea albă. M-am folosit de momentul creativ pentru a mă asigura că textul a fost bine înțeles. Copiii au primit ca exercițiu să exprime în imagini un peisaj de iarnă în care zăpada și ghiocelul să fie elementele principale. Povestea vorbea și despre alte flori care i-au refuzat zăpezii culoarea lor (trandafirul, vioreaua, floarea soarelui, crinul). Așa am aflat ce culori au acestea și cum arată ele.
Tot pornind de la textul poveștii, am învățat (repetat) litera și sunetul „i, I”. Mai întâi, am desenat-o în aer cu degețelul, apoi cu corpul nostru, după aceea, am identificat cuvinte din text cu această literă (iarnă, ghiocel, prima, florile, tristețe, ierburi). În final, ne-am folosit de tabla noastră smart pentru a face un exercițiu în care trebuia să completăm cuvinte ca „i—a (r, n, ă → iarnă), i–l (e, n → inel), i-p–e (e, u, r → iepure) etc. A fost un exercițiu de succes!
Vă așteptăm și sâmbăta viitoare la o nouă lecție, când vom continua cu tema „Iarna: sporturi de iarnă”.
Joc, dezvoltare personală și fotografie
Text și poze: Raluca Tudorache
Vă urez un început de an plin de energie și mai departe un an fantastic, prosper și plin de bucurii mici și mari.
Eu, împreună cu cei mici, în cadrul atelierului, vom avea ocazia să ne bucurăm de momente speciale, să învățăm lucruri noi, să continuăm să ne jucăm în fel și chip, dar și să ne aplecăm cu seriozitate asupra artei și științei aplicate.
Mă bucur că am întâlnit copiii plini de voie bună și energie debordantă, gata de hârjoneală, dar curioși să încerce lucruri care uneori li se par ciudate. Cel puțin la început. Cum ar fi să ne uităm la lume cu alți ochi? „Cum, adică, cu alți ochi?”, ar spune ei simplu și inocent. Păi, avem o singură pereche. Isteți cum sunt, și-au dat seama imediat ce le cer și jocul ăsta care a început ca o joacă a devenit palpitant și ingenios.
După ce ne-am hârjonit o vreme în cadrul unui concurs de gâdilat, fugărit și drăgălit, am devenit brusc atenți la ce emoții ne încearcă, iar apoi am încercat să ne pasăm emoțiile. A fost interesant să îi văd cum încearcă. Au devenit mult mai disponibili decât până acum. Ceea ce mă face să cred că, pe undeva, toate lecțiile prin care am trecut împreună dau roade.Pe alocuri, nu am uitat să fim atenți la cum ne exprimăm și am notat chiar cuvinte noi. Ne-am concentrat pe păsări, vorbind despre diferite feluri de păsări de la noi, cele de curte, dar și cele călătoare, care zboară în stoluri către țările calde, imitându-le, apoi, sunetele și zborul.
Pe urmă, cu atenția antrenată, am exersat privitul în profunzime, remarcând detalii pe care, uneori, le trecem cu vederea: de la ce se vede pe fereastră în casa vecinilor, până la ce se ivește în zare. Am descris, astfel, cum vedem lumea în detaliu, ce forme au lucrurile sau ce pot părea ele, atunci când distanța este prea mare și formele devin neclare. Au fost surprinși să remarce cât de multe detalii se află cam sub nasul nostru, fără să le observăm de cele mai multe ori.
Apoi, ne-am relaxat cu un joc de cărți cu ghicitori, iar la final am folosit energia rămasă ca să jucăm un joc de mimă, devenind, pe rând, elicoptere, mașini de curse, cactuși sau mătuși de la țară.
Data viitoare ne vom apleca spre fotografie. Vă rog să nu uitați să aduceți un mic aparat foto digital. Ar fi ideal dacă aparatul are un mic ecran pe care se poate vedea poza imediat.
Așadar, pe curând și să aveți o săptămână spornică!
