Sâmbăta aceasta a fost ultima din luna noiembrie, ceea ce ne-a dus cu gândul că nu mai este mult până la vacanța de Crăciun! Drept urmare, am început pregătirile pentru serbarea de Crăciun. Am cântat împreună două cântecele frumoase și am ales unul pentru serbare. Anul acesta, piticii pregătesc o surpriză muzicală în care își vor folosi vocile, mânuțele și piciorușele.
Atelierul nostru a continuat tot în spiritul de Crăciun, cu piticii care au construit fața lui Moș Crăciun din hârtie colorată și farfurii de hârtie. Le-am prins un șnur și cei mici au fost tare mândrii de rezultat.
Am încheiat atelierul repetând momentul nostru artistic pentru serbare și dansând împreună plini de veselie.
Lecția de sâmbăta trecută a fost dedicată corpului nostru. Pentru că emoțiile le exprimăm și le resimțim în/prin corp, am ales sa vorbim, de data aceasta, despre părțile corpului uman.
După o scurtă recapitulare a emoțiilor și a altor noțiuni învățate (de exemplu, numerele de la 1 până la 20), am purces la cântec și joc. A fost o lecție în care chicotele și tumbele pe ritmul muzicii nu au lipsit. Am definit părțile corpului, ascultând și cântând:
“Părțile corpului”:
“Degetele mele”:
“Chipul meu:”
Pentru momentul creativ, am folosit tehnica plierii și am creat un chip din hârtie, apoi ne-am desenat mânuțele, decupându-le și realizând un colaj frumos.
Text și poze: Raluca Tudorache
Lecția trecută s-a desfășurat deasupra așteptărilor mele, copiii fiind foarte receptivi și emoționați la ce le-am propus. Au răspuns frumos, emoționant și conștient când le-am vorbit un pic și despre realitatea noastră. Noi cei mari care facem totul pentru ei.
M-am emoționat la rândul meu, observând că au devenit serioși odată ce am deschis discuția și au fost foarte deschiși la gândul de a le oferi un mic semn al dragostei lor părinților.
Unii au mai și glumit pe alocuri, pentru că este greu într-adevăr să admiți și să te confrunți cu anumite sentimente, dar la final am fost încântată să remarc profunzimea sentimentelor lor și mai ales conștiența cu care se priveau în acele momente.
Am decis să facem o sumă de decorații specifice sărbătorilor de iarnă și să le folosim ca suport pentru scrisorile de dragoste, cum le-am numit eu, către părinți. A fost o ocazie bună să parcurgem propriile gânduri, să revenim la exercițiul articulării gândurilor, la punerea în pagină, la exprimarea sentimentelor, la reflecție spre recunoștință.
Nu numai că au avut ocazia să mediteze asupra dragostei lor legate de părinți, dar și asupra vieții pe care o duc, ce înseamnă o viață mai bună alături de oameni iubitori și ocrotitori. A fost un parcurs pozitiv în care au devenit conștienți că totul cere muncă, efort, devotament, dar mai ales dragoste.
