Am sărbătorit sâmbătă, la școală, cu mic, cu mare, Ziua Iei.
Îmbrăcați în frumoase costume tradiționale, piticii noștri au învățat despre portul românesc, despre frumusețea cântecului și jocului popular.
Ne-am strâns în horă cu toții și am dansat ,,Alunelul” și ,,Drag mi-e jocul românesc”.
La partea creativă, copiii au primit o fișă în care erau reprezentați o fetiță și un băiețel îmbrăcați în costume populare, pe care ei le-au decorat cu motive specifice.
Ora a fost plină de jocuri și ne-am antrenat în diverse activități care au fost pe placul copiilor, astfel încât am plecat acasă cu bucuria că am participat la o sărbătoare.
„Ce mică-i vacanța mare/și ce dor mi-a fost de ea.”
Vă aduceți aminte de Corina Chiriac și de cântecul copilăriei noastre? În autocarul care ne-a dus la „Zilele Românești” în parcul De Hoge Veluwe s-a cântat românește, copii și oameni mari la un loc.
Mie personal mi-a fost teribil de dor de o excursie cu autocarul și m-am bucurat mult când școala românească din Haga a propus să mergem împreună în această excursie. Pentru cei mici a fost una din primele lor excursii școlare și, deși la final erau cam obosiți, spunem noi că a meritat cu vârf și îndesat experiența.
După ce am devorat sendvișurile de acasă, în lanț, ținându-ne de mânuțe, am purces în muzeul Kröller-Müller. Am transformat vizita în joc, ghicitori și sesiuni foto cu tablourile, având grijă să respectăm regulile muzeului și să nu deranjăm ceilalți musafiri.
Încolonați, pe jos, cu pauze multe care știm cu toții sunt cheia succesului, am pornit spre locația Zilelor Românești. Nu puteam să ne rătăcim deoarece de departe am fost întâmpinați cu muzică live populară și cu un miros îmbătător de grătar. Dar prima dată am ars niște energie la un frumos loc de joacă din mijlocul pădurii.
Standul Rompro ne-a oferit găzduire și ne-a implicat într-un concurs de colorat fișe cu costume populare. Pauză binevenită deoarece micuții erau cam obosiți. Slagerij Luca, căruia îi mulțumim pentru ajutor, ne-a oferit mici și cârnăciori oltenești la grătar. Delicioși și cu gustul bucatelor de acasă din România!
Nu știu cum a zburat timpul, dar cumva, după încă o sesiune de joacă, eram din nou în autocar, uitându-ne la Tom & Jerry, unii, deoarece alții au căzut răpuși de oboseală. Întregi, obosiți și prăfuiți ne-am întors în Amsterdam unde părinții ne așteptau emoționați. Ne-am luat la revedere de la simpaticii copii ai școlii din Haga și ne-am urat: „Pe data viitoare!”.
Excursia noastră de sâmbăta 23 iunie a fost o mare aventură frumoasă și spumoasă.
Ajunși la muzeul Kröller-Müller am realizat câte avem de explorat. Am încercat să stăm împreună cu toți ceilalți copii, însă curiozitatea noastră a fost mai mare și interesul pentru artă ușor diferit. Așa că eu împreună cu copiii Atelierului de Joc ne-am lansat într-o explorare deosebită a lucrărilor din muzeu.
Am vorbit cu copiii despre câțiva artiști foarte importanți prezenți în muzeu, printre care și Brâncuși, am revenit la noțiuni despre care am vorbit în trecut precum arta realistă, cea abstractă, apoi despre câteva curente: impresionism, expresionism și futurism, despre sculptură și instalații. Am comparat artiștii între ei, am observat cum este reprezentată vremea în picturile marilor impresioniști-pointiliști, cum sunt reprezentate sentimentele la foviști și ideile la futuriști. Am vorbit despre arta abstractă și formele ideale ale lui Brâncuși.
Am văzut o mare colecție de tablouri ale lui Van Gogh și am explicat de ce a folosit culorile pe care le-a folosit, despre personajele din tablourile lui, despre viața lui turbulentă dar magică și alte simboluri. Am detectat detalii subtile din peisajele lui la țară și ne-am bucurat să vedem imagini timpurii ale Olandei de acum aproximativ o sută și ceva de ani.
Am servit o gustărică bine venită pe iarbă în fața muzeului și am purces mai departe spre Parcul National Hoge Veluwe, unde fumul grătarelor românești se ridica deja deasupra parcului ca un nor de ploaie și de unde venea zumzăitul săltăreț al muzicii bănățenești.
După ce ne-am relaxat la locul de joacă, copiii s-au pregătit să guste din bucatele tipic românești și au trecut la felul doi cu bucurie: cârnăciorul și micul promis. Au urmat pufuleți, amandine, limonade și cățărat prin copaci cu burta plină. Și nu în ultimul rând un pic de olărit de Horezu, ceea ce ne-a făcut iar să întârziem la autocar. Dar cum ar fi o excursie fără întârziați cu capul în nori sau aventurieri?
Una peste alta, ne-am întors acasă cu nisip în pantofi, plini de praf, osteniți dar cu multe amintiri faine…
