Atelierul piticilor
Text și poze: Nicoleta Oprea
Ne-am bucurat să ne reîntâlnim sâmbătă la un nou atelier. Întorși din vacanță, am revenit cu forțe noi și cu mult chef de joacă.
În această oră, copiii au intrat în fascinanta lume a poveștilor și au făcut cunoștință cu două personaje: Ping și Apolodor.
Ping este eroul din ,,Poveste cu un pinguin” de Marcela Peneş. El este un pinguin mic, drăgălaș și curat, care ținea mult ca hainele sale să nu se murdărească. Toți cei din jur îl admirau pentru cât de curat și strălucitor era fracul său, iar el era mândru de acest lucru. Pentru că Ping refuza să se joace afară cu alți copii, de teamă sa nu își murdărească hainele, el nu avea prieteni. Când a început să meargă la școală, Ping nu pășea singur, ca să nu se murdărească. Părinții îl duceau pe tălpile lor, ba îi mai duceau și ghiozdanul. Toți copiii râdeau de el și nu înțelegeau de ce se comporta așa. Din acest motiv, Ping începuse să fie singur. Într-o zi, un pinguin a căzut într-o adâncitură şi şi-a scrântit piciorul. Nu ştia ce să facă. A strigat după ajutor. Ping era prin apropiere. A ajuns la el fără întârziere. Şi fără să se mai gândească la hăinuţă, nu s-a lăsat până ce nu l-a ajutat să iasă din crăpătura ivită între gheţari. Din ziua aceea, Ping a înţeles ce înseamnă prietenia. Hăinuţa îi era la fel de curată, dar acum nu acesta era lucrul cel mai important pentru el.
Cel de-al doilea personaj cu care copiii au facut cunoștință a fost tot un pinguin.
Eva l-a luat la școală și pe prietenul ei, Apolodor, numit astfel după personajul principal din ,,Cartea cu Apolodor” de Gellu Naum. Tot ea ne-a adus și cartea din care am citit câteva pasaje. Micuții au aflat că Apolodor cântă la cor și că are prieteni de nădejde alături, pe leul Amedeu și pe cangurul Ilie. Lui îi era tare dor de țara lui și își dorea foarte mult să se întoarcă în Labrador. Minunata poveste a lui Apolodor o puteți afla doar dacă îl însoțiți pe personaj în aventura vieții lui.
La partea creativă, copiii au realizat un pinguin. Pe pahare de plastic, de culoare neagră, au aplicat hartie albă. Tălpile portocalii au fost chiar conturul mânuțelor lor, iar pinguinul năzdrăvan a fost gata.
Din această oră, nu putea lipsi dansul pinguinului. Chiar dacă nu suntem mari dansatori, ne-am distrat cu toții imitând mișcările pinguinului pe ritmul muzicii.
Ultimul joc din această oră a fost ,,Podul de piatră”. Mânuțele de copii s-au împreunat cu mâinile părinților, formând un pod pe sub care am trecut cu toții.
Joc, dezvoltare personală și fotografie
Text și poze: Raluca Tudorache
Lecția trecută a fost din nou o mică-mare aventură în care am îmbinat lucrurile practice cu amuzamentul. Tema abordată a fost foarte simplă: Foto-vocabule – îmbunătățirea vocabularului și surprinderea unor ipostaze foto deosebite, în afara contextului obișnuit.
Așadar am pornit într-o mică excursie, și ne-am aventurat, însă nu prea departe de școală. Am avut ca obiecte de interes: natura, clădirile interesante din jur și trecătorii.
Am efectuat astfel un set de fotografii inspirate de cuvinte care încep cu fiecare literă a alfabetului, astfel aducându-ne aminte numeroase cuvinte din limba română, învățând unele noi sau chiar inventând pe alocuri, ceea ce a făcut acest joc nou foarte nostim.
Abecedarul din imagini a devenit astfel un joc de descoperire și îmbogățire a cunoștințelor.
Copiii au descoperit cu surprindere ce paletă largă au și mai ales că, cu un singur cuvânt, pot fi foarte creativi și versatili. Ne-am oprit la litera L, pentru că lecția se apropia de sfârșit iar lumina scădea din ce în ce mai mult.
Copiii au fost atât de entuziasmați încât au uitat de mica gustare pe care le place să o savureze în pauză.
Și pentru că veni vorba de gustare, să nu uitați că sâmbăta următoare ne vom întâlni în altă locație pentru atelierul de gătit oferit de Adriana Miu.
Limba și cultura română
Text și poze: Eliza van Peppen
După o săptămână de vacanță, iată-ne, din nou, în clasă cu entuziasm și curiozitate abordând o nouă temă: “Noi și talentele noastre”.
Lecția noastră a debutat cu lectura poveștii “Povestea puiului de arici” de Lucia Muntean. Am ales această poveste pentru că e o poveste frumoasă şi simplă care vorbeşte despre procesul descoperii de sine şi despre diversele întrebări pe care ni le punem în procesul nostru de formare a propriei identități. Puiul nostru de arici, mic și aparent fragil, pornit în prima sa plimbare în lume şi făcând cunoştinţă cu ceilalţi locuitori ai pădurii, observă cu multă uimire că este foarte diferit de toți cei pe care îi întâlnește. Dorindu-și pe rând să semene cu iepurașul, cu broscuța sau cu vrăbiuţa, puiul de arici descoperă până la urmă că a fi arici este o treabă foarte interesantă și ajunge să prețuiască acele trăsături care îl fac diferit de cei din jur.
Cu ajutorul puiului de arici care nu cunoștea rolul țepișorilor săi și care credea că toata lumea seamănă cu el, am descoperit și numit câteva dintre talentele pe care le avem noi (unii ştiu să deseneze, alții să cante, să danseze, să povestească, să joace fotbal. etc). Am vorbit de asemenea despre emoțiile pe care le-am simțit în timpul poveștii, dar si în alte momente ale existentei noastre. Astfel teama/frica, uimirea, bucuria, curajul, dezamăgirea s-au prezentat, pe rand. Exemple ale diferitelor situații când ne-am simțit bucuroși, uimiți, curajoși nu s-au lăsat nici ele mult aşteptate.
Alături de arici am enumerat alte animale pe care le cunoaștem. Am jucat un joc “domino cu animale” și am clasificat animalele in 4 categorii: animale sălbatice, domestice, care trăiesc în casa omului şi cele din pădure.
Cu ajutorul personajelor “Bobiță și Buburuză” am învățat despre prietenie și despre cum să ne purtăm cu prietenii noștri.
Am cântat si ţopait cu voie pe ritmul cântecului:
Lecția noastră s-a încheiat cu momentul creativ. Fiecare copil a primit un șablon și a desenat/colorat animalul preferat.
Vă așteptăm cu drag sâmbăta aceasta când școala noastră se va muta la Adriana acasă pentru un atelier de gătit.
