Olanda – Primii pași în afară și ce aș fi vrut să îmi fi spus cineva acum un an

Probabil că titlul sună ca un fel de scrisoare de adio, sau ca un regret că încă nu s-a inventat mașina timpului. Dar nu e așa. Ca student aflat în primul meu an departe de casă, am învățat multe. Ușoare, sau nu. Și mă bucur că în ziua de azi avem cu toții ocazia de a ne împărtăși cunoștințele și de a-i ajuta pe ceilalți. Nu vreau ca rândurile care urmează să sune ca un mesaj apocaliptic, sau anti-Occident. Vreau doar să fie o simplă relatare a lecțiilor învățate de mine în primele mele 8 luni petrecute într-o țară străină, departe de bula pe care o știam ca în palmă și de universul în care găseam lucrurile gata făcute. Mutatul într-un loc nou e o provocare destul de importantă, dar când ai 18 ani, ai stat mereu cu ai tăi, în același bloc și la etajul 1, s-ar putea să te lovească puțin mai tare noua viață pe care, culmea, chiar tu ți-ai ales-o. Iată aici câteva din experiențele mele:

1. Olandeza seamănă cu engleza până ajungi acolo

Primul lucru pe care îl vezi în orice țară: afișajele. Aeroporturi, magazine, trenuri, orice te-ai putea gândi este în total altă limbă față de ce știai. În prealabil te pregătești, știi că seamănă cu engleza, crezi că o să fie bine. Apoi te întâmpină cuvinte de tipul ,,vertrek”, ,,spoor” și realizezi că nu știi unde ai aterizat. Să auzi oamenii vorbind este, de asemenea, o provocare. Sunetele nu au nicio legătură cu modul normal de pronunțare, iar propozițiile rostite în jur sunt ambigue. Un lucru util totuși este deschiderea oamenilor de a te ajuta la nevoie și capacitatea acestora de a vorbi o engleză chiar perceptibilă. Asta e un ajutor binevenit, într-o mare de incertitudini, care abia începe.

2. Mersul la cumpărături e de fapt o necesitate, nu ceva distractiv

Asta sună destul de logic, până te trezești cu frigiderul gol și că, surpriză, nimeni nu-l va umple pentru tine. După ce încropești o listă de cumpărături (de pe care oricum uiți lucruri și realizezi doar acasă), ajungi în magazin și îți dai seama că nu știi unde e ce îți trebuie, că nu au produsele pe care le consumai în mod obișnuit acasă și că nimic din ce vezi la raft nu seamănă cu ce știai până atunci. Apoi, dacă nu te cheamă Ion Țiriac, vei observa o diferență de prețuri între două produse similare de aici și de acasă. Inconștient, așa afli despre inflație, diferențe de trai și de venit, situație economică ș.a.m.d. În final, ajungi la casă, unde vei încerca să plătești cu cardul de acasă, care e probabil Visa sau Mastercard și vei constata cu stupoare că acest proces nu funcționează. Ești rugat să plătești cu bani gheață, după care îți transporți agoniseala acasă cu bicicleta și te poți bucura în final de ce ai cumpărat. O primă masă dobândită, după un ritual obositor, ce trebuie repetat săptămânal. Ăsta da ,,bun venit” călduros!

3. Dacă nu faci curat după tine, nimeni n-o va face în locul tău

Asta, sau așteaptă până camera ta va deveni nelocuibilă. La început, poate acest prag e mai greu de atins, dar cu cât trece timpul, cu atât hainele aruncate aiurea și praful vor deveni insuportabile. Și e normal, după o zi lungă la școală, nu vrei decât să mănânci ceva și să te uiți la un film până la culcare, asta se întâmpla și acasă. Doar că acolo, curățenia era de la sine. Aici, lipsa acesteia nu te va lăsa să te bucuri de magia timpului liber, care și asa nu e foarte mult.

4. Tu îți afli singur orarul și nu are cine să te ajute cu alte informații esențiale

Și asta e copleșitor la început. Fie că e vorba de facultate, sau de un job. Lucrurile în Olanda sunt foarte diferite față de cele din România. Oamenii sunt deschiși să te ajute, dar nu vor repeta la infinit ce au de transmis. Când am început facultatea, eram foarte obișnuit și atașat de modul de lucru de la liceu, când ți se spunea de 3-4 ori ce trebuie făcut. Acum e responsabilitatea ta și tu decizi cât de repede afli lucrurile care te interesează. Apreciez însă digitalizarea proceselor, printre care s-a numărat îndepărtarea dosarului cu șină, sau mersul la secretariatul bântuit de fantome nu prea amabile. În România îmi era frică să nu deranjez, acum am încrederea că mă pot baza pe ajutorul oamenilor.

5. Să te muți singur nu pare greu, până chiar faci asta

La o anumită vârstă, să stai cu ai tăi poate deveni plictisitor. Interese diferite, momente diferite ale zilei vin cu activități specifice vârstei și cu divergențele de rigoare. De aceea, mulți dintre cei ce termină liceul ar vrea să se mute singuri. Așa eram și eu, până când am văzut pe propria piele ce înseamnă asta. Mutat bagaje, curățat camera, mâncare, și, cel important, menținerea ordinii în aceste aspecte. Pe partea psihică, să stai singur e o binecuvântare, dar și un blestem. Când eram acasă, statul singur era foarte liniștitor. Când am ajuns în Olanda, era greu de suportat, mi se părea că ratez lucruri în afara camerei. Lucrurile s-au liniștit între timp, am ajuns să prețuiesc acest timp petrecut singur, dar inițial, mi-aș fi dorit mult să știu de fapt ce înseamnă să trăiești pe cont propriu, fără să cunoști pe nimeni și fără să fii ajutat în vreun fel.

Bonus: Totul e bine când faci lucrurile care îți plac, cum îți plac și când îți plac

Sfatul care sună cel mai simplu și care a fost cel mai greu de aplicat. Nu e ușor să nu apleci urechea la ce se aude în jur în perioada asta, dar chiar nu e nevoie. Toate lucrurile vin în timp, asemenea curcubeului după o ploaie îndelungată. Probabil sfatul pe care l-aș da oricui aflat în pantofii mei de acum un an e că nu ar trebui să ne forțăm să ne placă ceva, dacă nu e pentru noi. Am avut momente în care am uitat asta și m-a afectat, și minimul posibil pe care pot să îl fac este să împărtășesc. Mereu trebuie să ne punem pe noi pe primul loc și să ne găsim ritmul, așa că dacă unele zile par lente, să le luăm ca atare și să vedem cum am putea transforma asta într-un avantaj. 

Articol de Horia Marin.

Horia este student în Olanda în primul an și studiază Marketing Management. S-a alăturat echipei Rompro de curând pentru a împărtăși din experiențele sale studențești pe teritoriul Olandei și de a îi ajuta pe cei ce se mută aici să aibă un început mai lin. Este o persoană deschisă, căreia îi place să se implice în cât mai multe activități și să ajute cât mai mulți oameni. Detestă însă bucătăria din Olanda și întârzierile mijloacelor de transport în comun.