Am o mamă româncă, dintr-aia care te strânge la piept până îți trec lacrimile. Dintr-aia care, în vremurile copilăriei, te striga seara de la geamul bucătăriei să vii rapid în casă până nu vine ea după tine. Împreună cu tata ea a reușit performanța incredibilă, din perspectiva mea de astăzi, de a supraviețui comunismului cu doar două salarii de muncitori într-o uzină metalurgică. Împreună au trecut trei copii prin școli și facultăți fără șpăgi sau alte compromisuri etice.
Ei a trebuit să-i frâng inima când i-am dezvăluit că am o relație cu un băiat. Aveam atunci 19 ani. Cuvintele ei: “tu ești copilul meu și te voi iubi până la moarte. Nu-mi pasă ce o să zică vecinii sau lumea. Dar inima mi-e frântă pentru că o să îmbătrânești fără sprijin în lumea asta amară și grea. Și mai ales: pentru că nu o să am nepoți de la tine”.
Ani și ani mai târziu, o sunasem la telefon într-o duminică după-masa ca să-i cer un sfat: două prietene, cuplu lesbian, mă întrebaseră dacă aș fi vrut să fiu tatăl copilului lor. Ce să fac? “Păi cum, ce să faci? E evident că DA! Ce bucurie!”. Dublă a fost bucuria câteva luni mai târziu când a aflat că o să aibă nu un nepot, ci doi: ecograful dezvăluise doi băieți gemeni.
Prin numeroasele vizite ale bunicilor din România în anii care au urmat, mama a căpătat tot mai multă încredere că puiul ei poate fi fericit. Îl cunoscuse și pe Laurens, și mult s-a bucurat când a aflat planurile noastre de căsătorie în 2017. Prima ei reacție: “Am nevoie de o rochie nouă!”
Nu o să uit niciodată prima noastră călătorie în România ca proaspeți căsătoriți. Sosisem duminica dimineața, iar mama era încă la biserică, unde cântă ca soprană în corul bisericii. Ne hotărâsem să-i facem o surpriză și să o așteptăm la ieșire. Ne văzuse din depărtare și fără o tresărire, le-a prins de mână pe două din prietenele ei de la cor și s-a îndreptat direct spre noi. Cu glas plin și mândru a spus: “Uite că a sosit Ionel! Și Laurens! El este soțul fiului meu!”
Ioan Nemeș locuiește în Olanda din anul 2000. El lucrează pentru o organizație non-guvernamentală internațională cu sediul la Haga. Ioan face parte din echipa de organizare a bărcii Rompro la Amsterdam Canal Parade 2022. Mai multe detalii despre barca Rompro, inclusiv formularul de înscriere aici.
1 Comentarii
Victoria Schreuder
Ce frumos ar fi daca ne-am respecta si accepta pentru ca suntem cine suntem, o fiinta umana. Ii apreciez mult pe cei care au curajul sa fie ei insusi. Felicitari Ioan pentru aceasta povestioara. Iti doresc doar bine